chică

română

Etimologie

Din slavă (veche) kyka.

Pronunție

• AFI: /'ki.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului chică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chică	chici
Articulat	chica	chicile
Genitiv-Dativ	chicii	chicilor
Vocativ	chică	chicilor

1. (pop. și fam.) părul de pe cap; (spec.) păr lăsat să crească lung pe ceafă sau pe spate; plete.

Cuvinte derivate

• chiculiță
• chicuță

Cuvinte compuse

• chica-voinicului

Expresii

• A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morișcă în chică = a trage (pe cineva) de păr; p.ext. a bate zdravăn

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online