Etimologie

Din slavă (veche) pletŭ.

Pronunție

  • AFI: /ˈple̯a.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
pleată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pleată plete
Articulat pleata pletele
Genitiv-Dativ pletei pletelor
Vocativ pleată pletelor
  1. (mai ales la pl.) părul capului lăsatcrească până pe umeri sau să atârne pe spate (împletit în cozi); (p.ext.) păr (nearanjat, necoafat).
  2. (reg.) mănunchi de fuior.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe