Chifle

română

Etimologie

Din germană Kipfel. Confer italiană chifel.

Pronunție

  • AFI: /'ki.flə/


Substantiv


Declinarea substantivului
chiflă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chiflă chifle
Articulat chifla chiflele
Genitiv-Dativ chiflei chiflelor
Vocativ ' '
  1. produs de panificație de formă rotundă sau ovală, ca o pâinișoară, făcut din făină de grâu.
    Mănâncă o chiflă cu șuncă.
  2. (argou) (în fotbal) șut pe lângă minge; șut în aer.
  3. (tox.) formă sub care se prezintă morfina-bază.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe