chimen
 |
 |
Etimologie
Din neogreacă ϰύμινον (kýminon) < de origine semitică.
Pronunție
- AFI: /'ki.men/
Substantiv
| Declinarea substantivului chimen | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chimen | invariabil |
| Articulat | chimenul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | chimenului | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
- (bot.) (Carum carvi) plantă erbacee umbeliferă, având frunze penate și flori mici, ale cărei semințe aromatice se folosesc ca mirodenii și în medicină.
- (p.ext.) semințele acestei plante.
Cuvinte compuse
Paronime
Nota Bene
- Confuzii: Chimenul nu este același lucru cu chimionul. Este incorect și foarte mulți fac această confuzie în diverse publicații, în special pe internet. De la chimen se folosesc în general fructele sau rădăcina, iar de la chimion se folosesc atât semințele cât și fructele. Semințele de chimion sunt mai iuți, mai deschise la culoare și mai mari decât fructele chimenului. Chimionul este utilizat ca și condiment cu preponderența în Africa de Nord, Orientul Mijlociu, vestul Chinei, India, Cuba și nordul Mexicului. Chimenul, pe de altă parte, este folosit la condimentarea brânzeturilor, a cărnii, sau la prepararea supelor și cremelor de legume în special în Europa Centrală și Scandinavia.
Traduceri
plantă; condiment
|
|