chită
română
Etimologie
Din sârbocroată kita, ucraineană кyта (kyta).
Pronunție
- AFI: /'ki.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului chită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chită | chite |
| Articulat | chita | chitele |
| Genitiv-Dativ | chitei | chitelor |
| Vocativ | chită | chitelor |
- (reg.) mănunchi de flori, de frunze etc.
- mănunchi format din douăsprezece fuioare de in sau de cânepă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online