chită

română

Etimologie

Din sârbocroată kita, ucraineană кyта (kyta).

Pronunție

• AFI: /'ki.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului chită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chită	chite
Articulat	chita	chitele
Genitiv-Dativ	chitei	chitelor
Vocativ	chită	chitelor

1. (reg.) mănunchi de flori, de frunze etc.
2. mănunchi format din douăsprezece fuioare de in sau de cânepă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• achit

Referințe

• DEX '98 via DEX online