chitară
Etimologie
Din italiană chitara.
Pronunție
- AFI: /kiˈta.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului chitară/ghitară | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | chitară/ghitară | chitare/ghitare |
Articulat | chitara/ghitara | chitarele/ghitarele |
Genitiv-Dativ | chitarei/ghitarei | chitarelor/ghitarelor |
Vocativ | - | - |
- instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță, având întinse pe una din fețe șase coarde, care vibrează când sunt lovite sau ciupite.
- arta de a interpreta o compoziție muzicală la o chitară.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
instrument muzical
|
|