chivot

română

Etimologie

Din neogreacă ϰιβώτιον (kivótion) sau ϰιβωτός (kivotós), în parte prin intermediul slavă (veche) kivotŭ.

Pronunție

• AFI: /ˈki.vot/

Substantiv

Declinarea substantivului chivot
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chivot	chivoturi
Articulat	chivotul	chivoturile
Genitiv-Dativ	chivotului	chivoturilor
Vocativ	chivotule	chivoturilor

1. cutiuță așezată în altar în care se păstrează cuminecătura rezervată celor care se împărtășesc în caz de boală, înainte de moarte etc.
2. ladă în care evreii mozaici țineau tablele legii.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online