cicăleală

română

Etimologie

Din a cicăli + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /ʧi.kəˈle̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului cicăleală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cicăleală	cicăleli
Articulat	cicăleala	cicălelile
Genitiv-Dativ	cicălelii	cicălelilor
Vocativ	cicăleală	cicălelilor

1. faptul de a cicăli; reproș repetat făcut cuiva pentru fapte mărunte; cicălire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online