cicăli

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ʧi.kəˈli/

Verb

Conjugarea verbului cicăli
Infinitiv	a cicăli
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cicălesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cicălească
Participiu	cicălit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a certa mereu, a face cuiva reproșuri repetate pentru fapte mărunte.

Cuvinte derivate

• cicăleală
• cicălire
• cicălitor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• călcii
• clăcii
• calici

Referințe

• DEX '98 via DEX online