rumegătoare
Etimologie
Din rumegător.
Pronunție
- AFI: /ru.me.gəˈto̯a.re/
Substantiv
Declinarea substantivului rumegătoare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | rumegătoare | rumegătoare |
Articulat | rumegătoarea | rumegătoarele |
Genitiv-Dativ | rumegătoarei | rumegătoarelor |
Vocativ | rumegătoareo | rumegătoarelor |
- (zool.) (la pl.) subordin de mamifere având conformația dinților și stomacul (compus din mai multe camere) adaptate pentru rumegare; (și la sg.) animal care face parte din acest subordin.
Cuvinte apropiate
Vezi și
vedeți și
Traduceri
subordin de mamifere
Etimologie
Din rumegător.
Adjectiv
- forma de feminin singular pentru rumegător.
- forma de feminin plural pentru rumegător.
- forma de neutru plural pentru rumegător.
Substantiv
- forma de plural nearticulat pentru rumegător.
Referințe
- DEX '98 via DEX online