sonor
Etimologie
Din franceză sonore < latină sonorus.
Pronunție
- AFI: /so'nor/
Adjectiv
Declinarea adjectivului sonor | ||
Singular | Plural | |
Masculin | sonor | sonori |
Feminin | sonoră | sonore |
Neutru | sonor | sonore |
- care produce, prin vibrare, sunete (puternice); care răsună sau face să răsune.
- (adesea adverbial) care are un sunet plăcut, armonios (și pătrunzător).
- care amplifică sunetele, care are rezonanță.
- (despre consoane) care este rostit prin vibrarea coardelor vocale, glota fiind închisă; fonic.
- (despre filme cinematografice) însoțit de vorbire și de muzică.
- (fig.) important, cu răsunet, renumit; (p.ext.) pretențios, emfatic.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
Declinarea substantivului sonor | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | sonor | sonore |
Articulat | sonorul | sonorele |
Genitiv-Dativ | sonorului | sonorelor |
Vocativ | sonorule | sonorelor |
- partea sonoră a unui film cinematografic sau de televiziune.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online