cintru
română
Etimologie
Din franceză cintre.
Pronunție
- AFI: /'ʧin.tru/
Substantiv
| Declinarea substantivului cintru | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cintru | cintre |
| Articulat | cintrul | cintrele |
| Genitiv-Dativ | cintrului | cintrelor |
| Vocativ | cintrule | cintrelor |
- partea concavă a unei bolți sau a unui arc; cofraj sau construcție provizorie pe care se toarnă sau care susține o boltă sau un arc în construcție.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online