cintru

română

Etimologie

Din franceză cintre.

Pronunție

• AFI: /'ʧin.tru/

Substantiv

Declinarea substantivului cintru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cintru	cintre
Articulat	cintrul	cintrele
Genitiv-Dativ	cintrului	cintrelor
Vocativ	cintrule	cintrelor

1. partea concavă a unei bolți sau a unui arc; cofraj sau construcție provizorie pe care se toarnă sau care susține o boltă sau un arc în construcție.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crunți

Referințe

• DEX '98 via DEX online