ciocănel

română

Etimologie

Din ciocan + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /ʧo.kəˈnel/

Substantiv

Declinarea substantivului ciocănel
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciocănel	ciocănele
Articulat	ciocănelul	ciocănelele
Genitiv-Dativ	ciocănelului	ciocănelelor
Vocativ	ciocănelule	ciocănelelor

1. diminutiv al lui ciocan; (spec.) ciocan mic cu care se lovesc coardele țambalului, xilofonului, toba, toaca etc.; ciocănaș.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cicloane
• cloncăie

Referințe

• DEX '98 via DEX online