tobă
Etimologie
Din maghiară dob.
Pronunție
- AFI: /ˈto.bə/
Substantiv
Declinarea substantivului tobă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | tobă | tobe |
Articulat | toba | tobele |
Genitiv-Dativ | tobei | tobelor |
Vocativ | ' | ' |
- instrument muzical de percuție în formă de cilindru acoperit la ambele capete cu câte o membrană de piele întinsă, care, prin lovire, produce sunete înfundate.
- piesă cilindrică, goală în interior, folosită în tehnică; tambur.
- mezel preparat din carne de porc, măruntaie și slănină, puse în pielea stomacului, care se fierbe și se presează.
- pop. (la jocul de cărți) semn distinctiv având forma unui romb de culoare roșie; caro.
- carte de joc marcată cu acest semn.
Sinonime
- darabană, (rar) tambur, (înv. și reg.) baraban, barabancă, (înv.) tâmpină, baterie
- (tehn.) tambur
- (reg.) șfarcă
- caro
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- a bate toba
- a fi tobă de carte
- a se face tobă
- a vinde cu toba (averea cuiva)
Traduceri
instrument muzical
|
|
piesă cilindrică
|