ciorbă
Etimologie
Din turcă çorba < arabă šorba, šarâb.
Pronunție
- AFI: /'ʧio̯r.bə/
Substantiv
| Declinarea substantivului | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ' | ciorbe |
| Articulat | ciorba | ciorbele |
| Genitiv-Dativ | ciorbei | ciorbelor |
| Vocativ | ' | ' |
- fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea și cu carne.
- A mâncat o ciorbă cu borș.
- Ciorbă de știucă.
- Ciorbă de pui.
Sinonime
- (reg.) zeamă
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- ciorbă de burtă
- ciorbă de conopidă
- ciorbă de dovleac
- ciorbă de legume
- ciorbă de perișoare
- ciorbă de potroace
- ciorbă de pui
- ciorbă de ștevie
- ciorbă de vită
Cuvinte apropiate
Expresii
- A se amesteca în ciorba cuiva (sau a altuia) = a se amesteca (nedorit) în afacerile, în treburile altuia
- A pune (sau a băga etc.) pe toți într-o ciorbă = a considera și a trata la fel mai mulți oameni, fără a ține seama de valoarea, situația etc. lor deosebită
- Ciorbă lungă = a) ciorbă cu mult lichid; ciorbă subțire; b) vorbărie multă, dar fără conținut; pălăvrăgeală