zeamă
Variante
Etimologie
Din latină zema.
Pronunție
- AFI: /ˈze̯a.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului zeamă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | zeamă | zemuri |
| Articulat | zeama | zemurile |
| Genitiv-Dativ | zemii | zemurilor |
| Vocativ | zeamă | zemurilor |
- fiertură de carne sau de legume, constituind un fel de mâncare; partea lichidă a bucatelor, apa în care fierb.
- lichid pe care îl conțin celulele și țesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante.
- nume generic pentru diverse lichide.
- (rar) sânge.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A mânca singur bucatele și a lăsa altora zeama = a trage singur tot folosul, lăsând altora foarte puțin sau nimic
- A nu fi de nici o zeamă = se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei
- Zeamă lungă = a) mâncare neconsistentă, făcută cu prea multă apă, pentru a ajunge la multe persoane; b) vorbărie lungă, lipsită de interes; p.ext. persoană care vorbește mult și fără nici o noimă
- Tot de-o zeamă = deopotrivă
- Zeamă de clopot (sau de hârleț) = moartea
- Zeamă de vorbe = vorbărie deșartă; vorbe goale
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online