cita
Etimologie
Din franceză citer < latină citare.
Pronunție
- AFI: /ʧi'ta/
Verb
Conjugarea verbului cita | |
Infinitiv | a cita |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
citez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să citeze |
Participiu | citat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a menționa, a indica, a numi pe cineva sau ceva (pentru a face cunoscut, pentru a confirma etc. ceva); a reaminti o faptă, o întâmplare care trebuie să servească de exemplu.
- (v.tranz.) a reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva; a da un citat.
- (v.tranz.) a chema pe cineva înaintea unei instanțe judecătorești în calitate de parte într-un proces, de martor sau de informator.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online