clenci

română

Etimologie

Origine necunoscută, cu excepția faptului de a fi vorba de o creație din familia lui clanț.

Cihac, II, 61, îl punea în legătură cu slavă (veche) *ključĭ („cheie”); Capidan, Dacor., III, 1008, cu bulgară klečka („așchie”) și DAR presupune o contaminare a acestor cuvinte cu bulgară клинч (klinče) („cui de potcoavă”).

Pronunție

AFI: /klenʧʲ/

Substantiv

Declinarea substantivului clenci
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clenci	clenciuri
Articulat	clenciul	clenciurile
Genitiv-Dativ	clenciului	clenciurilor
Vocativ	clenciule	clenciurilor

(pop.) creangă pe ale cărei bifurcații tăiate parțial se pot agăța unele obiecte.
fiecare dintre bifurcațiile coarnelor cerbului.
(fig.) pricină, motiv (de ceartă).
sens ascuns; tâlc, dedesubt.

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online