clică
română
Etimologie
Din franceză clique.
Pronunție
- AFI: /'kli.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului clică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | clică | clici |
| Articulat | clica | clicile |
| Genitiv-Dativ | clicii | clicilor |
| Vocativ | clică | clicilor |
- grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop reprobabil; clan, bandă, șleahtă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online