climă
Etimologie
Din latină clima, climatis, germană Klima.
Pronunție
- AFI: /'kli.mə/
Substantiv
Declinarea substantivului climă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | climă | clime |
Articulat | clima | climele |
Genitiv-Dativ | climei | climelor |
Vocativ | climă | climelor |
- totalitatea fenomenelor meteorologice (temperatură, vânturi, precipitații atmosferice) care caracterizează starea medie multianuală a unui loc; climat.
- regiune considerată sub raportul climei specifice.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online