căli

română

Etimologie

Din slavă (veche) kaliti („a răcori, a modera”).

Pronunție

• AFI: /kə'li/

Verb

Conjugarea verbului căli
Infinitiv	a căli
Indicativ prezent pers. 1 sg.	călesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să călească
Participiu	călit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a mări duritatea și rezistența unui metal sau a unui aliaj prin răcire bruscă după o încălzire la temperatură înaltă; a oțeli.
2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) întări, a (se) consolida, a (se) oțeli.
3. (v.tranz.) a prăji în grăsime un aliment, în special varza.

Cuvinte derivate

• călibil
• călire
• călit
• decăli

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acil
• alic
• clăi

Referințe

• DEX '98 via DEX online