clonț

română

Etimologie

Probabil din clanț. Alternativ, din bulgară клйунek (kljunec).

Pronunție

• AFI: /klonʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului clonț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clonț	clonțuri
Articulat	clonțul	clonțurile
Genitiv-Dativ	clonțului	clonțurilor
Vocativ	clonțule	clonțurilor

1. (pop.) cioc; plisc.
2. (fig.) bărbie.
3. (fig.) (fam., peior.) gură (considerată ca organ al vorbirii).

Cuvinte derivate

• clonțos

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online