cocleț

română

Variante

• coclete, cotleț, cotlete, codleț, corleț

Etimologie

Etimologie necunoscută. Probabil derivare de la formația expresivă coc, cu l de asemenea expresiv (confer cocoli) și cu sufixul –ete.

Pronunție

• AFI: /koˈkleʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului cocleț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cocleț	coclețe
Articulat	coclețul	coclețele
Genitiv-Dativ	coclețului	coclețelor
Vocativ	coclețule	coclețelor

1. pane a ițelor războiului de țesut prin care se trec firele de urzeală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online