Etimologie

Din cocoloș.

Pronunție

  • AFI: /ko.ko.lo'ʃi/


Verb


Conjugarea verbului
cocoloși
Infinitiv a cocoloși
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cocoloșesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cocoloșească
Participiu cocoloșit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) face cocoloș, a (se) mototoli.
  2. (v.tranz.) a trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva.
  3. (v.tranz.) a răsfăța, a răzgâia.
  4. (v.refl. tranz.) a (se) înfofoli.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe