Compătimirea divină

Etimologie

Pronunție

  • AFI: /kom.pə.ti'mi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
compătimire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ compătimire compătimiri
Articulat compătimirea compătimirile
Genitiv-Dativ compătimirii compătimirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a compătimi și rezultatul ei; părere de rău, milă față de starea, de suferințele cuiva.
    Sentiment de compătimire pentru cineva.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Traduceri

Referințe