compromite
română
Etimologie
Din franceză compromettre < latină compromittere.
Pronunție
- AFI: /kom.pro'mi.te/
Verb
| Conjugarea verbului compromite | |
| Infinitiv | a compromite |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
compromit |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să compromită |
| Participiu | compromis |
| Conjugare | III |
- (v.tranz. și refl.) a face să-și piardă sau a-și pierde buna reputație; a (se) discredita.
- (v.tranz.) a pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online