condescendență

română

Etimologie

Din franceză condescendance.

Pronunție

• AFI: /kon.des.ʧen'den.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului condescendență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	condescendență	condescendențe
Articulat	condescendența	condescendențele
Genitiv-Dativ	condescendenței	condescendențelor
Vocativ	condescendență	condescendențelor

1. purtare plină de considerație și bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență.
2. (peior.) aer de superioritate, infatuare, semeție.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online