sinteză
Etimologie
Din franceză synthèse.
Pronunție
- AFI: /sin'te.zə/
Substantiv
Declinarea substantivului sinteză | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | sinteză | sinteze |
Articulat | sinteza | sintezele |
Genitiv-Dativ | sintezei | sintezelor |
Vocativ | sinteză | sintezelor |
- metodă științifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; îmbinare a două sau a mai multor elemente care pot forma un tot.
- (concr.) lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc.
- operație prin care se obține formarea unui compus chimic pornind de la elementele chimice componente sau de la compuși mai simpli.
- (fiz.) combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau mai multe culori.
- recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online