conectiv
Etimologie
Din franceză connectif < latină connectivus.
Pronunție
- AFI: /ko.nek'tiv/
Adjectiv
Declinarea adjectivului conectiv | ||
Singular | Plural | |
Masculin | conectiv | conectivi |
Feminin | conectivă | conective |
Neutru | conectiv | conective |
Cuvinte apropiate
Traduceri
care poate fi conectat
|
Substantiv
Declinarea substantivului conectiv | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | conectiv | conective |
Articulat | conectivul | conectivele |
Genitiv-Dativ | conectivului | conectivelor |
Vocativ | conectivule | conectivelor |
- (bot.) parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici.
- (mat. și log.) legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii; operator, functor, conector.
- (gram.) cuvânt de relație în propoziție sau în frază.
Sinonime
Traduceri
parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici
|
operator
|
cuvânt (prepoziție, conjuncție) care realizează o relație în cadrul propoziției sau frazei
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online