sac
Etimologie
Din latină saccus.
Pronunție
- AFI: /sak/
Substantiv
Declinarea substantivului sac | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | sac | saci |
Articulat | sacul | sacii |
Genitiv-Dativ | sacului | sacilor |
Vocativ | sacule | sacilor |
- obiect confecționat din pânză, din hârtie rezistentă, din material plastic etc., folosit la păstrarea și la transportarea unor produse; conținutul unui astfel de obiect; obiectul împreună cu conținutul lui.
- (fig.) (cu determinări introduse prin prep. „cu” sau „de” care arată felul) cantitate mare, grămadă.
- pânză de fuior, de câlți sau de buci din care se fac sacii.
- geantă mare de pânză, de piele etc. în care se pun lucrurile necesare pentru o călătorie.
- unealtă de pescuit făcută dintr-o rețea de sfoară în formă de sac cu fundul adânc și cu gura ținută deschisă printr-un arc de lemn.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- Sac fără fund = a) om lacom, nesățios; b) om care știe și povestește multe snoave, anecdote, glume
- A da de fundul sacului = a sărăci
- A prinde (pe cineva) cu mâța (sau cu mâna) în sac = a surprinde (pe cineva) în momentul când săvârșește o faptă rea
- A (-și) dezlega sacul = a se destăinui
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online