Etimologie

Din franceză confession < latină confessio, confessionis.

Pronunție

  • AFI: /kon.fe.siˈu.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
confesiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ confesiune confesiuni
Articulat confesiunea confesiunile
Genitiv-Dativ confesiunii confesiunilor
Vocativ confesiune confesiunilor
  1. mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime; (p.restr.) spovedanie.
  2. scriere literară care conține mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului.
  3. scriere care cuprinde mărturisirea de credință a unei ramuri a bisericii creștine.
  4. religie, cult.


Traduceri

Referințe