congruență

română

Etimologie

Din franceză congruence < latină congruentia.

Pronunție

• AFI: /kon.gruˈen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului congruență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	congruență	congruențe
Articulat	congruența	congruențele
Genitiv-Dativ	congruenței	congruențelor
Vocativ	congruență	congruențelor

1. acord, concordanță, coincidență.
2. (mat.) relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg.
3. însușirea de a fi congruent.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online