conjugare

română

Etimologie

Din a conjuga.

Pronunție

• AFI: /kon.ʒu'ga.re/

Substantiv

Declinarea substantivului conjugare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conjugare	conjugări
Articulat	conjugarea	conjugările
Genitiv-Dativ	conjugării	conjugărilor
Vocativ	conjugare	conjugărilor

1. acțiunea de a (se) conjuga și rezultatul ei.
2. flexiunea verbului.
3. categorie de verbe cu aceeași terminație la infinitiv, care se conjugă în mod asemănător.
4. (fig.) îmbinare, împletire.
5. (biol.) forma cea mai simplă de fecundație, care constă în unirea temporară a doi indivizi (la infuzori) sau a două celule (la unele alge), urmată de un schimb reciproc de substanțe nucleare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online