conotativ

română

Etimologie

Din franceză connotatif.

Pronunție

• AFI: /ko.no.ta'tiv/

Adjectiv

Declinarea adjectivului conotativ
	Singular	Plural
Masculin	conotativ	conotativi
Feminin	conotativă	conotative
Neutru	conotativ	conotative

1. (despre sensul cuvintelor) suplimentar față de denotația cuvântului; care este rezultat din experiența personală, din context; figurat.
2. (despre stil) care este dominat de conotații.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online