birou
Etimologie
Din franceză bureau.
Pronunție
- AFI: /bi'row/
Substantiv
Declinarea substantivului birou | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | birou | birouri |
Articulat | biroul | birourile |
Genitiv-Dativ | biroului | birourilor |
Vocativ | biroule | birourilor |
- masă de scris (cu sertare și compartimente pentru hârtii, acte etc.).
- local, parte dintr-un local sau încăpere în care lucrează o persoană sau un serviciu.
- organul executiv și conducătorul activității curente a unei organizații de partid comunist sau muncitoresc sau a unei organizații de mase.
- grup de persoane alese de o adunare constituită ca să-i organizeze lucrările și să asigure buna lor desfășurare.
Cuvinte compuse
Expresii
- (A lucra, a rezolva etc.) din birou = (a lucra, a rezolva etc.) fără a cunoaște realitățile, birocratic
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online