Etimologie

Din franceză contempération < latină contemperatio.

Pronunție

  • AFI: /kon.tem.pe'ra.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
contemperație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contemperație contemperații
Articulat contemperația contemperațiile
Genitiv-Dativ contemperației contemperațiilor
Vocativ contemperație contemperațiilor
  1. impuls presupus a-și avea originea în grația divină și care constă în înclinarea voinței către săvârșirea unui fapt, fără a-l determina însă.


Traduceri

Referințe