contemperație

română

Etimologie

Din franceză contempération < latină contemperatio.

Pronunție

• AFI: /kon.tem.pe'ra.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului contemperație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	contemperație	contemperații
Articulat	contemperația	contemperațiile
Genitiv-Dativ	contemperației	contemperațiilor
Vocativ	contemperație	contemperațiilor

1. impuls presupus a-și avea originea în grația divină și care constă în înclinarea voinței către săvârșirea unui fapt, fără a-l determina însă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online