română

Etimologie

Din franceză solliciter < latină sollicitare.

Pronunție

  • AFI: /so.li.ʧi'ta/


Verb


Conjugarea verbului
solicita
Infinitiv a solicita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
solicit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să solicite
Participiu solicitat
Conjugare I
  1. a cere (cu stăruință) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere.
  2. a ruga, a apela la..., a invita să...
  3. a provoca, a trezi; a atrage.
  4. a supune un corp unei acțiuni fizice (de tracțiune, torsiune, apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăși o anumită valoare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe