română

Etimologie

Din franceză contrariété.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
contrarietate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contrarietate contrarietăți
Articulat contrarietatea contrarietățile
Genitiv-Dativ contrarietății contrarietăților
Vocativ contrarietate contrarietăților
  1. stare de surprindere neplăcută, provocată de o împotrivire, de o contrazicere.
  2. raport logic între două noțiuni sau judecăți care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate ambele în favoarea unei a treia noțiuni sau judecăți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe