română

Etimologie

Din sub- + contrarietate.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
subcontrarietate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ subcontrarietate subcontrarietăți
Articulat subcontrarietatea subcontrarietățile
Genitiv-Dativ subcontrarietății subcontrarietăților
Vocativ subcontrarietate subcontrarietăților
  1. (log.) raport între judecata particular-afirmativă și cea particular-negativă, caracterizat prin faptul că nu pot fi ambele false, dar pot fi ambele adevărate.


Traduceri

Referințe