surprindere
Etimologie
Pronunție
- AFI: /sur'prin.de.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului surprindere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | surprindere | surprinderi |
| Articulat | surprinderea | surprinderile |
| Genitiv-Dativ | surprinderii | surprinderilor |
| Vocativ | ' | ' |
- faptul de a surprinde (sau de a fi surprins).
- sentiment, stare de uimire, de uluire.
- A avut un moment de adevărată surprindere.
- observare, descoperire, sesizare (a unui aspect momentan).
Sinonime
- 1: uimire
- 2: onsternare, perplexitate, stupefacție, stupoare, surpriză, uimire, uluială, uluire, (rar) consternație
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc. adj. și adv.) Prin surprindere = neașteptat, neprevăzut.
Traduceri
faptul de a surprinde sau de a fi surprins
|
|