cop

română

Etimologie

Din dialectul săsesc kôp („pahar”) (Borcea 183). În Transilvania, Scriban preferă să plece de la maghiară köpü („butoi”). Confer rusă коп (kop).

Pronunție

AFI: /kop/

Substantiv

Declinarea substantivului cop
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cop	copuri
Articulat	copul	copurile
Genitiv-Dativ	copului	copurilor
Vocativ	copule	copurilor

(reg.) măsură de capacitate de aproape un litru.
cană, vas având această capacitate.
conținutul unei astfel de căni.

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online