copoi

română

Etimologie

Din maghiară kopó (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 112). Forma primitivă este copou, de la al cărui pluralul s-a format un nou singular (confer Byck-Graur 22).

Pronunție

AFI: /koˈpoj/

Substantiv

Declinarea substantivului copoi
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	copoi	copoi
Articulat	copoiul	copoii
Genitiv-Dativ	copoiului	copoilor
Vocativ	copoiule	copoilor

câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău.
câine polițist folosit în urmărit.
(arg.) nume dat agenților de poliție.

Cuvinte derivate

Traduceri

Anagrame

copio

Referințe

DEX '98 via DEX online