poliție

română

Etimologie

Inevitabil din latină polītīa < greac antică πολιτεία (politeía). Confer germană Polizei, franceză police, italiană polizia, rusă полиция (policija).

Pronunție

• AFI: /poˈli.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului poliție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	poliție	poliții
Articulat	poliția	polițiile
Genitiv-Dativ	poliției	polițiilor
Vocativ	poliție	polițiilor

1. organ de stat însărcinat cu menținerea ordinii publice și cu reprimarea infracțiunilor.
2. pază, supraveghere, control (al ordinii, disciplinei).
3. local în care se află instalată o poliție.
4. (la sg.; colectiv) totalitatea polițiștilor dintr-o poliție; reprezentanții poliției.

Cuvinte derivate

• polițai
• polițienesc
• polițism
• polițist

Expresii

• A face poliție = a menține ordinea într-un mod sever și autoritar

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• poleiți

Referințe

• DEX '98 via DEX online