talie
Etimologie
Din rusă талия (taliia). Confer franceză taille.
Pronunție
- AFI: /'ta.li.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului talie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | talie | talii |
| Articulat | talia | taliile |
| Genitiv-Dativ | taliei | taliilor |
| Vocativ | talie | taliilor |
- partea de la mijloc, mai subțire, a corpului omenesc, situată deasupra șoldurilor; mijloc, brâu.
- parte a unei rochii sau a unei haine care îmbracă mijlocul; (p.ext.) corsaj.
- parte a corpului omenesc cuprinsă între umeri și șolduri; trunchi.
- statură, înălțime, mărime.
- mărime după care se confecționează obiectele de îmbrăcăminte.
- (fig.) nivel, grad (de pricepere, de cunoștințe etc.).
- timpul cât durează împărțirea cărților de joc la o partidă de bacara.
Locuțiuni
- (loc.adj. și adv.) În talie = îmbrăcat numai în haină sau în rochie (fără palton sau fără pardesiu).
- (loc.adj.) De talie = de talent, de valoare.
Expresii
- A fi de talia cuiva = a avea aceeași valoare, pricepere, iscusință, talent etc. ca și altcineva sau ca cineva anume
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online