prepelicar

română

Etimologie

Din prepeliță + sufixul -ar. Confer sârbocroată prepelicar.

Pronunție

• AFI: /pre.pe.li'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului prepelicar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prepelicar	prepelicari
Articulat	prepelicarul	prepelicarii
Genitiv-Dativ	prepelicarului	prepelicarilor
Vocativ	prepelicarule	prepelicarilor

1. rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, folosită pentru vânatul mic; brac.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online