Etimologie

Din bulgară коприна (koprina) „mătase”.

Pronunție

  • AFI: /ko'pri.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
coprină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coprină coprine
Articulat coprina coprinele
Genitiv-Dativ coprinei coprinelor
Vocativ coprină coprinelor
  1. (reg.) plantă erbacee cu tulpina terminată cu o singură floare, mare, de culoare galbenă (Narcissus radiiflorus) sau albă (Narcissus poeticus).


Traduceri

Anagrame

Referințe