coprină
română
Etimologie
Din bulgară коприна (koprina) „mătase”.
Pronunție
- AFI: /ko'pri.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului coprină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coprină | coprine |
| Articulat | coprina | coprinele |
| Genitiv-Dativ | coprinei | coprinelor |
| Vocativ | coprină | coprinelor |
- (reg.) plantă erbacee cu tulpina terminată cu o singură floare, mare, de culoare galbenă (Narcissus radiiflorus) sau albă (Narcissus poeticus).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online