cotili

română

Variante

• coteli

Etimologie

Din sârbocroată kotiljati (se).

Pronunție

• AFI: /ko.ti'li/

Verb

Conjugarea verbului cotili
Infinitiv	a cotili
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cotilesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cotilească
Participiu	cotilit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (reg.) a umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri.
2. (v.intranz.) a căuta cu de-amănuntul; a cotrobăi, a scotoci.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• colții

Referințe

• DEX '98 via DEX online