cozonac
română
Etimologie
Din neogreacă ϰοσωνάϰι (kosonáki), diminutiv de la ϰοσώνα (kosóna, „păpușă”) (Cihac, II, 652; Scriban), datorită formei care se dă uneori acestor prăjituri.
Confer bulgară кузунак (kuzunak).
Pronunție
- AFI: /ko.zoˈnak/
Substantiv
| Declinarea substantivului cozonac | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cozonac | cozonaci |
| Articulat | cozonacul | cozonacii |
| Genitiv-Dativ | cozonacului | cozonacilor |
| Vocativ | ' | ' |
- prăjitură făcută din aluat dospit, frământat cu ouă, lapte, unt, zahăr și ingrediente.
- Un cozonac cu nucă.
Sinonime
- (Transilv.) colac
Traduceri
prăjitură