crâsnic
Etimologie
Din slavă (veche) kristŭ („cruce”), cu sufixul -nic.
Sensurile secundare se explică prin urzeala în formă de cruce pe care o are de obicei năvodul. De la aceeași rădăcină slavă provine crâștaș, s. n. („năvod”), și probabil crâștie, s. f. („mizerie, nevoie, necaz”), cuvânt rar, pe care DAR îl pune în legătură cu crâșca. Confer bulgară кръстник (krăstnik).
Pronunție
- AFI: /ˈkrɨs.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului crâsnic | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | crâsnic | crâsnice |
| Articulat | crâsnicul | crâsnicele |
| Genitiv-Dativ | crâsnicului | crâsnicelor |
| Vocativ | crâsnicule | crâsnicelor |
- unealtă de pescuit alcătuită dintr-o plasă (în formă de sac) legată la colțuri de capetele curbate și încrucișate a două nuiele și fixată de o prăjină lungă; halău.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din bulgară кръстник (krăstnik).
Pronunție
- AFI: /'krɨs.nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului crâsnic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | crâsnic | crâsnici |
| Articulat | crâsnicul | crâsnicii |
| Genitiv-Dativ | crâsnicului | crâsnicilor |
| Vocativ | crâsnicule | crâsnicilor |
- (reg.) paracliser, țârcovnic.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online