credita

română

Etimologie

Din franceză créditer.

Pronunție

• AFI: /kre.di'ta/

Verb

Conjugarea verbului credita
Infinitiv	a credita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	creditez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să crediteze
Participiu	creditat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a acorda sau a deschide cuiva un credit; a împrumuta pe cineva cu o sumă de bani; a vinde cuiva pe credit.
2. (v.tranz.) a face o înregistrare în creditul unui cont.

Cuvinte derivate

• creditare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cardite
• dictare
• directa

Referințe

• DEX '98 via DEX online